DATE DESPRE COMUNA

Comuna are in componenta 5 sate : Unguras 1927 locutori, Batin 800 locuitori, Valea Ungurasului 290 locuitori, Darot 42 locuitori, Sicfa 16 locuitori (c.f. recesamantului din 2002) .
Numar gospodarii -1281, numar locuinte -1150.
Structura populatiei pe nationalitati se prezinta astfel:
-romani 40%
-maghiari 59 %
-rromi 0,07 %
-germani 0,01 %
-rusi 0,01 %


POZITIE GEOGRAFICA

Comuna este situata in partea de nord-est a campiei de colina inalta a Transillvaniei, zona ce apartine Campiei Transilvaniei si se intinde de-a lungul raului Bandau. Este situata in extremitatea estica a judetului Cluj la limita cu judetul Bistrita Nasaud.Comuna se limiteaza cu urmatoarele localitati:
- la nord cu satul Ciresoaia com. Baranistea judetul Bistrita Nasaud
- la est cu satele Malin si Vita com. Nuseni judetul Bistrita Nasaud
- la sud satele Ceaba si Cutca, com. Sanmartin jud. Cluj
- la vest cu satele Padureni – com. Mintiu Gherlii si Nires com. Mica jud. Cluj
Fata de resedinta de judet comuna este situata la o distanta de 78 km, cel mai apropiat oras fiind mun. Dej la o distanta de 18 km.

DATE DESPRE LOCALITATEA UNGURAS

Localitatea Unguras a apartinut comitatului Solnocul Interior, dupa reorganizarea din 1876/77 a apartinut comitatului Solnoc –Dabaca apoi Judetului Somes, actualmente apartine judetului Cluj. Se intinde de-a lungul raului Bando si a afluentului Kotyor, rau care se varsa in Somesul Mic.
Relieful este format din dealuri cu versanti despartiti prin vai largi, dealurile se ridica brusc deasupra luncii joase. Altitutinea medie a dealurilor este intre 400-600 metri. Altitudinea cea mai mare este de 620 m –dealul Gyapal –Bukk. Luncile au o altitudine intre 285-300 m si se desfasoara de-a lungul vaii Bando si afluentului Kotyor.
Climatul este de tip continental temperat cu ierni reci si veri calduroase. Secete mari au afectat satul –cea mai cunoscuta fiind cea din 1718 cand “din primavara pana toamna tarziu a fost o caldura incat au ars toate bucatele de pe camp si legumele din gradini, au secat izvoarele si raurile mai mici, oamenii mancau radacini si carnea animalelor pierite” ( Manzat- Monografia orasului Dej, Bistrita 1926).
Vegetatia naturala este formata din paduri de foioase, este prezenta si vegetatia de subarboret.
Ocupatia locuitorilor agricultura (livezi si cresterea animalelor), mici meseriasi (predominant in constructii).
Suprafata Ungurasului este de 3260,97 ha, din care 3141,63 ha extravilan , 152,39 ha intravilan. Dupa principalele categorii de folosinta terenul extravilan se imparte astfel: arabil 1036,1 ha; pasune- 487,23 ha; fanate- 131 ha ; vie -47 ha, livada -414 ha; padure- 335,19 ha; curti, constructii -26,69 ha. Intravilanul localitatii se imparte astfel: arabil- 41,56 ha; fanate -8,50 ha ; vie- 4 ha; livada -52,73 ha; curti, constructii 29,78 ha.
In sat sunt amplasate si functioneaza o serie de obiective ca: sediul administrativ al primariei si consiliului local, sediul postului de politie, cabinet medical, farmacie, stomatologie, dispensar sanitar-veterinar, posta, centrala digitala romtelecom, scoala, gradinita, trei biserici, biblioteca, camin cultural, teren de sport.

NUMELE LOCALITATII

Numele localitatii in limba romana este Unguras, in limba maghiara Bálványosváralja. Dupa explicatiile localnicilor numele satului provine de la cetatea Ungurasului, acum 600-650 de ani satul a fost asezat in panta in nordul cetatii de unde incet a coborat pe locul actual de-a lungul raului Bando. In documentele vremii satul a aparut sub diferite denumiri:
- 1291 Balvanius
- 1325 Castellanus de Balvanus
- 1332 -1337 Warala, Balvanus
- 1370 Villa Varallya
- 1456 Waralya
- 1492 Waralya si Marnya
- 1593 Varallia
- 1612 Bálványos-Váralya
- 1639 Bálványosvárallya
- 1643 Bálványosvárallia ori Mariafalva
- 1662 Varalja
- 1808 Unguras

CETATEA UNGURASULUI

La est de satul Unguras se inalta un deal care si azi poarta denumirea “Varhegy” adica Dealul Cetatii, pe care a fost construita cetatea in sec. XIII-lea dupa marea invazie a mongolilor din 1241. Pietrele folosite la construirea cetatii au fost aduse – dupa monografia Kadar – de la cariera Ciceu Mihaiesti. Pentru a evita atacarea cetatii prin surprindere au existat locuri de observare bine alese care si astazi au aceeas denumire: Ispanlesi, Vajdalesi. Cetatea Ungurasului avea menirea sa apere minele de sare de la Dej, Sasnires si locul de incarcare a sarii- portul Somesului langa Dej. Cea mai veche mentiune despre cetate este din 1269 cand se aminteste despre o cetate in hotarul localitatii Ciresoaia, aceasata cetate nu poate fi alta decat cetatea Ungurasului.
In documente mai apare in anul 1291 sub denumirea Balvanius, 1308 sub denumirea Balvanus.
Dupa marturia izvaorelor in sec al XIII- lea si al XIV –lea a fost in proprietatea voievozilor Transilvaniei. Exista un document din 1308 care aminteste ca stapan al cetatii pe Ladislau Kan voievod al Transilvaniei intre 1294-1315.
Proprietarii cetatii de-a lungul anilor au fost : Jakab Lackfi voievod al Transilvaniei, nobilii Banffy si Vardai , regele Matei Corvin care a donat cetatea lui Gereb Janos iar in 1467 a fost donat episcopiei de la Oradea, Petru Rares , Majlath Istvan.
Istoria cetatii sa apropiat de sfarsit intre anii 1540-1550 cand episcopul Gheorghe Martinuzzi a daramat cetatea, pietrele cetatii fiind folosite la consruirea cetatii Gherla. Ruinele cetatii sunt vizibile si acum. In sat circula o legenda istorica:“a coborat din cetate o fata de urias(deci cetatea a fost construita si locuita de uriasi )– sa vada ce se petrece in jurul cetatii. Se uita in jur, privea mirata satele, gradinile si oamenii care erau mici fata de marimea ei. A ridicat un agricultor cu boi cu plug si bucuroasa s-a dus la tatal urias sa arate ce a gasit. Tatal cand i-a vazut sa suparat explicand fetei ca omuletul nu poate deveni jucarie pentru ca acesta lucreaza pentru ei, deci sa duca inapoi, altfel raman fara mancare. ”

BISERICI

Religia catolica a fost prezenta aici deja in anul 1330 cand preotul Ioan a platit dijma papei. In monografia Kadar apare ca preotul Pal intre anii 1332-1337 a dat 32 de dinari ca dare. Deci satul avea biserica catolica sustinuta de credinciosi.
In anul 1673 satul a avut o biserica reformata din piatra, biserica care a fost inzesrata cu obiecte de cult si mobilier . In scurt timp comunitatea protestanta a devenit o comunitate bine organizata in cadrul districtului religios Sic, de care a aprtinut fiind amintita ca ceea mai populata si cea mai ordonata comunitate. Actuala biserica reformata este considerata monument istoric CJ-11-m-B-07804. In incinta bisericii se pot vedea si astazi elemente din epoca medievala cum ar fi fereastra sculptata din piatra denumita Roata Sfintei Ecaterina, doua coloane din piatra sculptata precum si ornamente sculptate din piatra deasupra intrarii in partea sudica a bisericii.
In afara de biserica reformata din sat se afla o biserica ortodoxa, una catolica si cea adventista.


INVATAMANT

Istoricul scolii din satul Unguras incepe din jurul anului 1330, cand preotul Ioan platea dijma bisericeasca papei si langa parohia lui functiona o scoala (Monografia Kadar). La mijlocul sec. al XVI-lea s-a raspandit cu repeziciune reforma, pretutindeni unde patrundeau reformatii intemeiau scoli acestea fiind un instrument de raspandire a ideiilor de reforma. Protestantii au acordat o atentie mare scoliilor si au inceput repararea si reorganizarea acestora cu sprijinul material al nobilimii. In anul 1643 functiona o scoala la Unguras, fapt care reiese dint-un registru al bisericii reformate din Sic in care apare venitul invatatorului. In anul 1754 Ungurasul dispunea de lotul invatatorului care s-a aflat sub dealul cimitirului. In anul 1875 scoala confesionala reformata si-a incetat activitatea si s-au deschis in sat cursurile scolii de stat. In jurul anului 1886 s-a cumparat pe banii statului un lot de 3 ½ de iugare pe o strada laturalnica unde au existat doua cladiri din piatra acoperita cu sindrila.
In momentul de fata scoala are aceeasi locatie in care functioneaza 8 clase de copii.

CULTURA

Viata satului se oglindeste in obiceiurile populare care dainuiesc de-a lungul anilor. Aceste obiceiuri sunt legate de muncile agricole si de momente importante ale vietii individuale, familiale sau ale comunitatii, cum ar fi:
- Cu ocazia sarbatorilor de pasti baietii umbla la casele cu fete cu udatul. Uneori baietii scot fata din casa si langa fantana este udata cu apa din fantana. Fetele impart oua rosii vopsite cu coaja de ceapa.
- Culesul ciresilor care se organizau pe baza de claca si se incheiau cu o masa si dans organizate de gazda.
- Sarbatoarea secerisului care se organiza tot pe baza de claca si care se incheia cu impletitul cununei care a fost purtata de-a lungul satului insotita de cantece .
- Culesul vitei de vie care se organiza tot pe baza de claca si care se incheia cu un bal organizat de tineri intr-o sura impodobita cu ciorchini
- Taiatul porcilor la care participau toti membrii familiei precum si prietenii acesteia.
- “Farsang”-ul –la invitatia gazdei femeile se adunau si lucrau (torceau ,teseau coseau) . Dupa masa cei mai in varsta se imbracau in haine diferite si distrau pe ceilalti cu ghicitori zicatori. Dupa masa apareau baietii si barbatii cu care cantau si dansau pana noaptea tarziu.
- Colindatul cu ocazia sarbatorilor de Craciun. In ajunul de Carciun copiii (pana la ora 10) si baietii (noaptea ) colindau satul mai ales la casele cu fete si cantau colindele specifice acestei zone. A doua si a treia zi de Craciun au fost vizitati toti barbatii cu numele de Stefan si Ioan si onorati cu colinde create special pentru acest eveniment.
- Nuntile specifice Ungurasului: Nunta se tine in doua locuri atat la mire cat si la mireasa.Dupa masa nuntasii mirelui se porneau cu cantece dupa mireasa care este dusa la familia mirelui.La servirea diferitelor mancaruri se spunea cate o poezie specifica mancarii servite.
In momentul de fata in sat exista mai multe formatii artistice de pastrare a traditiei, folclorului si portului popular din zona: formatia de dansuri populare-30 copii; taraful scolii; taraful tinerilor; formatia de dansuri populare –16 tineri; grupul mare de pastrare a traditiilor ungurasene (format din adulti pana la 70 ani-50 persoane).
Cu aceste formatii am reusit sa reinviem obiceiurile care s-au pierdut in cursul anilor cum ar fii sarbatoarea secerisului, nunta ungurasana, cantecele de catunie care au fost cantate la plecarea tinerilor in armata, farsangul. Aceste obiceiuri au fost prezentate cu ocazia intalnirilor cu fii satului care se tin in fiecare an in luna august. Aceste intalniri au loc in Unguras din anul 2005 si se bucura de succes . Formatiile sus mentionate au o activitate bogata: in fiecare an ne prezinta cel putin doaua spectacole, aproape saptamanal au loc repetitii .
Tot cu ocazia intalnirilor cu fiii satului anual sunt organizate expozitii cu tematici diferite: expozitie de fotografii vechi, expozitie de unelte folosite in diferite mestesuguri, expozitie de dantele cusaturi tesaturi specifice zonei.
Exista obiceiuri care sunt vii si s-au pastrat de-a lungul anilor pana in momentul de fata : udatul, colindele, o parte din nunta specifica Ungurasului, culesul vitei de vie si taiatul porcului.

LOCALITATI INFRATITE:

Saint Andre de Corcy, Reyrieux si Parcieux, toate 3 din Franta.